Hainele şi frica de Dumnezeu

Haine fercheşe, miros îmbietor de naftalină, asta face omul când vrea să îi arate lui D-zeu că merge la Biserică de dragul Lui, sau poate vrea să arate celorlalţi că e îmbrăcat la 4 ace şi că are cu ce. Niciodată nu am înţeles asta...mergi la Biserică pentru că îţi e frică de Dumnezeu, mergi acolo sperând că deşi ai fost un bou întreaga săptămână cineva îşi va face vreme să te asculte şi să îţi ierte greşelile.

Totul e o frică, fiecare merge în locurile închinate Lui, pentru a face un schimb în avantajul său, te rog Doamne să mă ierţi, te rog Doamne să îmi dai, te rog să mă ajuţi, te rog să ai grijă, ce ofer la schimb, păi rugăminţile astea par de ajuns... oare de ce nu ne putem ajuta singuri, de ce nu mergem la Biserică pentru că aşa simţim...să mergem fără să cerşim nimic, să mergem împăcaţi cu sine, fără ca vârsta să ne oblige să o facem, toată viaţa am ars-o aiurea şi la bătrâneţe îmi pun geaca de piele şi mă duc să mă căiesc.

Şi-a închipuit vreodată cineva,  că doar purtând o altfel de cămaşă, alt pantalon şi cine ştie ce geantă, Dumnezeu îl va privi altfel?, şi-a închipuit cineva că mergând Duminică de Duminică la biserică, Dumnezeu are obligaţia morală să asculte şi să facă aşa cum vrea cineva, mi se par nişte greşeli flagrante...

Am avut un trainer, Bogdan Comanescu, pe numele său, mare om...domeniul nu e acelasi...dar ne-a întrebat odată: -aveţi acasă un costum cu care mergeţi la nunţi?, Da!!!, a răspuns toată lumea super mândră de vorbele spuse. Greşit, a spus Bogdan, acel costum trebuie să îl purtaţi zilnic, abia atunci o să fiţi nişte profesionişti adevăraţi. Cred că vorba asta se poate aplica şi aici, abia atunci când haina cea mai bună va fi zi de zi pe noi, abia atunci vom înţelege că suntem ceea ce vrem să fim şi că primim exact ceea ce merităm.

Ce am vrut să spun cu toate astea?; nici eu nu ştiu.

Apel Telefonic

Astăzi a sunat unu' şi a zis: Bună ziua, ce promoţii aveţi?

Avem, cam la ce promoţie vă gândiţi, promoţie cu 3 uşi, 5 uşi...ce portbagaj şi ce consum sa aibă promoţia. Oare la ce se gândesc astfel de oameni, sau la ce nu se gândesc, oare ar trebui sa fiu clar văzator când răspund la un astfel de apel?

Deci pe om nu îl interesa un anume model de maşina, pe om îl interesa ce promoţii avem. Avem o super promoţie la Ford Ka, aaaa nu că e prea mic.

WTF!!!

Chestionar pentru vicecampionul sărbătorit

Aşadar pe scurt, debut 1993 pe Dacia 1410, 1997 campion naţional la echipe cu Dacia Liberta, 2000 şi 2001 campion naţional al grupei N, 2002-2004 vicecampion absolut, 2005 titlul de campion naţional absolut, 2007-2011 vicecampion naţional.

M-am gândit să încropesc un articol despre omul şi pilotul Bogdan Marişca, auzind semnale în sat(zvonistica) că finanţele sunt aşa cum sunt, iar sponsorii se tot învârt in jurul cozii în a-i asigura un an competiţional complet. O să folosesc exact citatele şi nu am să fac o poveste din ele pentru că am avut emoţii cu privire la răspunsuri(mă aşteptam să fie foarte distant, scurt şi la obiect) în ceea ce-l priveşte, el părând "sobrul" echipei.


Bogdan M: Adevărul este că partea cu finantele este una importantă, adică "no money, no rally"...în esenţă partea asta cu alrgatul după sponsori se întâmplă în fiecare an, m-am obişnuit, dar nu pot spune că mă dau în vânt după ea. Am întâlnit tot felul de situaţii şi am acumulat experienţă pentru care am plătit un "preţ" calculat în neuroni morţi ;) . Nici anul de gratie 2012 nu face din păcate sau din fericire excepţie...Din păcate pentru că încă nu avem buget, din fericire pentru că încă avem speranţe.


Rally Cow: Cum se simte Bogdan Marişca la 42 de ani?; care-i sunt realizările, cu ce se poate mândri, care-i sunt aşteptările şi care îi sunt nereuşitele, pentru că deşi nu ne plac, viaţa e presărată şi cu astfel de momente.


Bogdan M: Man la întrebarea asta îţi pot da răspunsuri de acoperi grila Autorally până în 2013 :) , adică am o listă de nereuşite destul de lungă, mult mai lungă decât cea de relizări, dar sunt optimist ;)
Nu am luat startul într-o etapă de mondial sau şi mai rău nu am făcut un sezon sau un program complet in WRC sau IRC, dar cine ştie, poate cândva o să reuşim, iar dacă o putem face înainte de a fi "old timeri", n-ar fi rău ;)) şi lista de nereuşite ar putea continua.
Cred în Dumnezeu!! trebuie să încep cu asta, credinţa a fost până acum ceva vreme la...şi altele, acum lucrurile stau altfel...iar toate celelalte vin de aici! Am doi copii extraordinari!!!, am ieşit campion la general, am o serie de oameni de mare calitate în jurul meu, fac ce-mi place încă ;) , deci prin urmare mă simt bine. Aaaaa si să nu uit, Napoca Rally Academy, e un proiect frumos care cu putin noroc îşi va pune amprenta atât la nivel de societate civilă în România cât şi în motorsportul românesc, să vedem..."


Rally Cow: Este adevarat, nu este adevărat, vrei să vorbim despre asta. Crezi că este important ca lumea în general şi mai ales fanii să ştie ce se întâmplă cu favoritul lor, la urma urmei când spui Bogdan Marişca, nu spui un simplu nume, spui mult mai mult decât atât, exprimi o viaţă dăruită sportului, exprimi o luptă continuă şi un ritm contra cronometru. 
Când ne-am cunoscut la Sibiu, erai atât de concentrat ca într-un soi de transă, mi-am spus atunci: "omul ăsta trăieşte pentru ceea înseamnă cursele, este trup şi suflet activităţii pe care o desfăşoară".


Bogdan M: Aici lucrurile stau cam aşa - fac acest lucru din plăcere, mă străduiesc să-l fac cât de bine pot, acest lucru putându-se vedea pe parcursul fiecărei competiţii la care iau parte...
Am avut ocazia, spectator fiind, să văd în timpul etapelor de WRC atitudinea unor mari piloţi (McRae, Sainz, Makkinen, Loeb) şi am văzut că şi cei care au peste 100 de starturi în mondial se "metamorfozează" pe parcursull raliului. Comparatia dintre noi se opreste aici...


Rally Cow: Cum e maşina, e gata de start?; am înţeles de la Sebi că va fi acelaşi EVO 9, "Braşovul" bate la uşă, care sunt planurile pentru anul 2012...Ce zice
familia ta, cum rezistă acestui stres la care îi supui an de an, pentru că sunt sigur că tensiunea pe care o resimţi tu, o resimt şi ei înzecit.


Bogdan M: Maşina este la vopsit şi în rest să vedem... Văru' Nicu abia aşteaptă să-i dam "startul" dar deocamdată ne uităm cum bate Braşovul la uşă... Încă nu ştiu să-ţi spun mai multe, sper ca în săptămânile viitoare să venim cu noutăţi şi să vă facem cunoscute planurile noastre pentru 2012... În ceea ce priveste familia, mă străduiesc să nu le transmit şi lor trăirile mele şi îmi place să cred că mă susţin în ceea ce fac.


Rally Cow: Despre relaţia cu navigatorul tău nu am de gând să te întreb, pentru că am purtat deunăzi o discuţie telefonică cu el de aproape o oră, sunteţi sarea şi piperul competiţiilor automobilistice de la noi, iar ceea ce se întâmplă la bordul maşinii de concurs este parte din viaţa voastră de 15 ani de zile.
S-au schimbat pe rând maşinile, însă oamenii de la "pupitru" au rămas aceiaşi.
Uff, nu mă pot abţine, cum rezistă o astfel de prietenie???


Bogdan M: Hehe, după 15 ani împreună şi după o grămadă de momente bune sau mai puţin bune petrecute împreună ce aş putea să-ţi mai spun?? De fapt trebuie să-ţi spun că, pe lângă faptul că suntem prieteni, că ne cunoaştem de 27ani!! că este naşul copiilor mei, deci pe lângă toate acestea trebuie să-ţi spun că este un navigator foarte bun şi ceea ce este important e că ne cunoaştem, ne înţelegem şi mă înţelege pe parcursul unui raliu... Ştie la ce să se aştepte de la mine şi ştiu la ce să mă aştept de la el.


Rally Cow: Mulţumim pentru interviul acordat, îţi urăm La mulţi ani, multă baftă şi de ce nu, la sfârşitul anului să ridici cupa deasupra capului...acum fiind rândul meu să folosesc punctele de suspensie ;)


Bogdan M: Îţi mulţumesc pentru urări şi gânduri!  În ceea ce priveşte cupa, stai un pic sa vedem ce si cum.  

Fotografia zilei

Cine a "omorât" navigatorul?

Acolo unde există o echipă, întotdeauna unul se va bucura de aprecierea tuturor şi celălalt va fi uitat sau dat la o parte, deşi munca navigatorului este aproape la fel de importantă ca a pilotului.

Totul a demarat de la începutul anului când au ieşit la iveală tot felul de bazaconii, că ăla va merge cu nu ştiu cine, că un altul şi-a pus pirostriile şi s-a "lgodit" cu altă maşina, obţinând un preţ bunicel pe cealaltă, că ultimul dar nu cel din urmă nu a reuşit să atragă suficienţi sponsori astfel încât să apară la start cu ceilalţi.

Aşa a pornit de altfel şi discuţia cu Sebastian Itu, care alaturi de Bogdan Marişca alcătuiesc cel mai longeviv cuplu al istoriei raliurlor din România. Deşi la drum, handbalistul Sebastian Itu, a plecat cu gândul de a fi pilot, după ce a muncit şi a pregătit un model Dacia pentru Campionatul National de Raliuri, gândurile i s-au spulberat repede acesta afirmând într-un interviu din 2006: "Am debutat ca pilot într-o cursă la Piteşti în 1993, însă mi-am dat seama că în comparaţie cu alţi piloţi deja consacraţi, eram la un nivel nesatisfăcător".

Un an mai târziu la Piatra Neamţ, a devenit copilotul unui alt clujean, Horaţiu Savu şi după alţi 3 ani a venit propunerea neaşteptată de la Bogdan Marişca, cel care iniţial îl refuzase în ideea de a forma un cuplu într-o maşină de concurs. Invitaţia s-a dovedit de bun augur, acest cuplu rezistând condiţiilor de concurs din România de mai bine de 15 ani.

L-am întrebat pe Sebi ce se întâmplă cu ei, dacă e adevărat că este posibil să se producă o ruptură în ceea ce-i priveşte...mi-a răspuns calm şi apăsat: "Văcuţă ;)) suntem o familie, sunt naşul copiilor lui Bogdan, suntem mai mult decât işi închipuie oricine din ţara asta, nu va putea nimeni vreodată să rupă ceea ce am clădit în atâţia ani de muncă".

Când porţi o discuţie cu un om atât de matur, întrebările standard ale unui "interviu" sunt de prisos, totul decurge de la sine, toate răspunsurile vin fără a arunca idei şi concepţii care să fie confirmate sau infirmate. "Ste, am zeci de faze memorabile când totul s-a desfăşurat la limită, când Bogdan a venit din afara ţării, a dormit 2 ore şi s-a urcat în maşina de curse obţinând rezultate". "Am avut momente când înainte de o cursă nu am ştiut dacă luăm sau nu startul, am avut momente când maşina a mers mult inferior aşteptărilor noastre".

Cu toate astea "Deo" aşa cum îi spun prietenii, (nu de la vreun deodorant, ci de la Deo Seb Itu) se declară mulţumit de viaţa lui şi de prietenii pe care îi are, este mulţumit de realizările lui şi nu se dă în lături de la a spera că va veni clipa în care va alerga din nou alături de numele mari ale scenei WRC.

La întrebarea despre cum e Bogdan, răspunsul a fost pe măsura aşteptărilor: vulcanic, pasional, când e vorba de curse intră într-un fel de transă, este omul pe care oricine şi l-ar dori alături în masina de curse, este dedicat 100% şi un profesionist adevărat. Cu toate că nervii îi sunt încordaţi la maxim pentru că nu are controlul maşinii, Sebi se lasă pe mâna lui Bogdan  la fiecare cursă, bazându-se pe îndemânarea şi experienţa acestuia. Nu are rost să vă spun despre palmares şi despre reuşitele echipajului Marişca-Itu pentru că sunt pe "piaţa" curselor de înainte ca mulţi dintre noi să ştim ce înseamnă asta.

Chiar dacă ceea ce am scris eu astăzi aici se postează în 29.02.2012, totul are legătură cu 27.02.2012 ziua de naştere a lui Seb, era perfect să fie născut în data de 29.02, astfel ar fi acumulat un an odată la 4 ani şi toată lumea ar fi fost fericită, mai ales el, pentru că ne omoară cu glumele despre bătrâneţea lui ;)))

La mulţi ani Sebastian Itu!!!

"Săraca" zonă bogată

Ieri am fost la Bucureşti, m-am trezit cu noaptea în cap şi am tăiat-o înspre capitalicioasa ţării. Toate bune şi frumoase, un drum ok, nu foarte aglomerat, plecare la 6.20, sosire la 8.00 la Premium Auto, unde trebuia să mă arunc în aventura "Pipera". Zona rezidenţială de vis a smardoilor din buricul ţării, păi dacă asta înseamnă să o arzi gen şmecher natural, atunci nu mersi, prefer provincia.

64 de minute pe ceas pentru 10 km, "Porşane" peste "Porşane", tot felul de dudui la bordul unor maşini ameţitoare, fiecare îmbrăcată la ultima fiţă, cu unul, doi plozi de mână mergând înspre centrele de formare a viitorilor şmecheri. Mergeam 2 metri, ne opream, de ce?; păi pentru că ditamai S-ul întorcea în mijlocul drumului. Atunci când eşti oricum paralizat în trafic, ce mai contează un meltean care îţi taie faţa şi ţi se bagă în faţă...adică în creierul lui îmbâcsit, seara când îşi parchează drujba pe aleea cartierului rezidenţial unde îşi varsă băşinile, este mega greu să o parcheze cu botul spre ieşire, pentru ca atunci când Dorel îi deschide poarta complexului dimineaţa să nu mai paralizeze întreg traficul cu manevrele lui super potente pe ambele benzi.

Transportul în comun, la ce naiba să mai existe genul ăsta de locomoţie, când oricum nu te poţi baza pe orar, ce m-a dat pe spate a fost faptul că se împacă extraordinar de bine luxul cu mizeria, adică pe lângă cămăşi Armani şi costume de mii de euro, erau şi fraţii de etnie care arătau de parcă i-ar fi prins foamea în deplasare. Vuiau vidanjele pe străzi ca maşinile Smurd, ce-o fi băi nene în jungla asta urbană...am aflat mai pe seară că celebra zonă nu are canalizare ;))))) poftim???, îmi închipuiam doar că se cacă vârtos ăştia, nicidecum că ei de fapt fac la bazin...o Doamne, ce preţ are luxul...

Nelipsite erau sediile de bancă, păi eşti nebun, la ce bani se învârt acolo trebuie să ieşi în papuci şi şlipi dând buzna în bancă pentru a schimba 100 de euro. Trei sferturi din clădiri aveau însemnele firmelor de pază, aici veghează Ciuciu Guard, aici Caprese "sechiuriti", aici Digines...nu ştiu cum, oare ce păzesc ăştia...fosele septice din curţile "inginerilor"? acum se leagă şi însemnele de pe stâlpi cu forăm puţuri ;)))

Oai faină-i Pipera!!!

sursa foto http://www.catchy.ro

Bayer Leverkusen - Barcelona

Am mai zis eu că nemţii sunt o naţie de civilizaţi, dar sunt la fel de convins că numai amenzile usturătoare i-au făcut să fie aşa, nu că nu le-ar place să râgăie şi să se băşească la masă, sau că lor nu le place să se scormonească în nas şi să arunce chiştoace pe jos.

 Ora 20.45, ora Germaniei, în autobuzul în care ne purta şoferul Hanz, era o mare veselie, pe de-o parte pentru că la plecarea de la Hotel Barcelo, Iurgen chelul care a umplut paharele din 2 în 2 minute la masă, ne-a pus trei plase de bere să avem la noi până ajungem la stadion, iar pe de altă parte pentru că Adrian Guşoi, colegul de la Bucureşti o dăduse în bancuri porcoase de se cutremura autobuzul de râs.

Am întârziat vreo 10 minute la stadion, ploua mărunt şi o ţigancă româncă făcea comerţ cu fulare cu diverse echipe, în buza intrării. Am găsit sectorul după ce am dat o tură stadionului şi am urcat, la intrare o lumina orbitoare şi un gazon de plângeai, deşi plouase toată ziua. Toată lumea aşezată se uita calmă la meci, am urcat şi ne-am găsit rândul, voi vă puteţi închipui că locurile erau libere????; wtf cum vine asta...niciun muc de ţigară pe jos, nicio coajă de sămânţă neagră pe scaune...

Nici un meltenar care să muiască una din cele două echipe?, nici un meltean care sa urle ca un descreierat la arbitri, Doamne unde am nimerit...se bucurau la golurile de la Bayer, se bucurau la golurile de la Barca, oameni nebuni cu căpuţu', ne-am zis noi.

În pauză au ieşit 3 sferturi de pe stadion, au fumat şi baut bere toate cele 10 minute, liniştiţi, calmi, fără îmbulzeală , iar la fluierul de reluare al meciului erau la locurile lor cu toţii. A pierdut Bayer cu 3-1 dar asta nu a fost motiv de scandal, au ieşit în aceeaşi linişte  cântând şi scandând numele  echipei favorite. E clar, fără doar şi poate, a înebunit lupul.

Voiniceni, băieţii au cu ce

Aripile Germane

Iată-ne aşadar căţăraţi în "aripile germane"(German Wings), omologul german al ungurilor low cost de la Wizz. Am primit ameninţări că va fi închis DN1, fapt care ne-a făcut să plecăm cu noaptea în cap şi să constatăm că se circula în condiţii absolut normale, dar deh zicala cu ati minţit poporul cu televizorul, este perfect adevărată şi de această dată.


Am lăsat împreună cu prietenul Bărbat (omul care nu poate fi supărat niciodată) maşina la Casa Auto Bucureşti şi ne-a "aruncat" până la Băneasa un gospodar de la recepţie Mercedes. In "autogara Băneasa", zumzet mai ceva ca în bazar, unii veneau, alţii pecau, zbârnăiau roţile trolerelor de numa numa şi clar toţi aveau căşti în urechi.


Aşteptarea asta ne-a omorât, avionul a întârziat decolarea o jumătate de oră, pe Z l-au pus să se dezbrace, au trecut la bastonul detector de metale şi dupa ce i l-au plimbat prin toate zonele, ca să zic aşa, l-au dojenit pentru emblema metalică pe pe spatele blugilor.


Ora 16.13, ora noastră, avionul a început sa dea din aripi după ce o gospodină ne-a explicat în germană ce-i cu masca de oxigen şi ce-i cu centura. Bărbat a fost corupt, a dat-o-n sudoku cu Z...am tras o porţie de "Păsări furioase" dar m-am plictisit repede aşa că am dat iama în mâncarea şi băutura ăstora...Ştiţi ce e interesant?; că la aterizare nu a aplaudat nimeni cum am păţit la alte curse, or fi ei low cost dar sunt nemţi totuşi.


Revin cu amănunte de la meciul Barcelona - Bayer Leverkusen

S-a mai dus o voce

Sunt de părere că fiecare dintre noi avem un talent, fiecare dintre noi e bun la ceva, singura problemă a acelui ceva este descoperirea şi întreţinerea lui cu orice preţ.

Oare gustul "puterii" şi al tuturor ochilor îndreptaţi către tine să fie atât de greu de suportat, astfel încât să te doboare în aşa hal încât să te îndopi cu medicamente si droguri, doar pentru a avea senzaţia că aşa îţi este mai bine?; sau acest gust -vile, maşini, iahturi, petreceri şi o viaţă de puf nu mai este de ajuns şi atunci eşti provocat să încerci lucruri noi, care să îţi şi ne arate că eşti o fiinţă atât de slabă, care-şi găseşte aparenta linişte în sedative şi coca.

Sunt atât de multe exemple...

foto europafm.ro